August  şi  tu

Tandrul  prieten  mi-a  atins  limba  cu  a  sa  şi  priveşte  şiret.   El  are  visuri  încâlcite,  eu  ştiu  asta  exact.

Umed  şi  aspru  este  cearceaful  unde  a  stat  culcat.  Eu  scormonesc  în  el  ca  un  arheolog  melancolic 

şi  el  cântă  deja  în  baie. El   cântă  cu   plăcere.

Dimineaţa   scutură  prime  frunze  galbene  pe  balconul  nostru.  Şi  el  are  peri  albi,  în stânga  cinci  şi  în  dreapta  doar  trei.  Nimeni  nu  îi  numără,  dar  eu  ştiu  exact  câţi.  Aproape  este  toamna. 

Tandrul  prieten  părăseşte  casa.  Pâna  la   reântoarcerea  lui  eu  miros  cearceaful,  unde  a  stat  el  culcat .

El  poarta  o  cămaşă  albastră  şi  în  mână  o  pungă  cu  delicatese. El  vine  acasă.  Apoi  noi  privim  ploaia  de  la  balcon,  ca  pe  un  film  la  cinema.  Noi  iubim  amândoi  ploaia,  acest  beat  ştrengar,  care  nu  ştie  nimic  despre  iubire  şi  cânta  despre  iubire.  Totul   se  rostogoleşte  în  gura  sa  neconsolabilă,  prime  frunze  galbene,  ziare,  pahare  din  papcarton  şi  trecători  în  fugă. Cum  te  poţi  salva  de  ploaie, am  întrebat  eu.

Doar  ea  este  peste   tot! 

text   tradus   din  lb. germană   în  lb. română  de  Daniel  Pop