Bărbat   tandru

Bărbat   tandru   cu   chipul,   pe   care   îl   şterge   timpul,  eu   încă   te   mai   iubesc.

Cu   cât   mai   confuz   îmi   apare   chipul   tău,   cu   atât   mai   adânc   muşcă   în  

mine   amintirea.

Noaptea   este   cel   mai   trist:   eu   visez   cu   mine   la   pieptul   tău.  Eu   am   ochii   umezi,   când   mă   trezesc.  Tu   te   legeni   în   ei   ca   un   vaporaş   pentru  copii.

În   fiecare   dimineaţă   stau   culcată   în   ierburile   dulci   şi   număr

norii   deasupra   mea.   Ei   sunt   ca   buzele   unui   bebeluş,   îmi   plac  atât   de   mult,   deoarece    sunt   o   femeie.   Când   începe   să   plouă,   nu   mă   ridic,   nu   plec -   îmi   plec   pleoapele.  Ploaie   bate   în   ele   ca   un   şcolar   timid...

Mă   strecor   de   săptămâni   fără   ţel   prin   oraş   şi   ajung   mereu   la   gară,   unde    sărutul   tău   pe   mână,   în   aer   încă   se   trece.

text   tradus   din  lb. germană   în  lb. română  de  Daniel  Pop