Casa de vis-a-vis
1.
Casa de vizavi are mulţi
ochi. Nu i-am numărat şi
nu ştiu ce
vrăjitor îi aprinde, când
noaptea sare pe oraş
ca o lupoaică slabă.
2.
Ore în şir stă
iubitul tăcând la
fereastră. (Eu stau în
spatele lui
cu un gingaş lanţ
de perle în jurul gâtului, el nu mă vede.)
Mâna tăcerii
se deschide doar pentru el. Ea este goală
dar el o sărută.
Către dimineaţă
ea se umple cu praf de aur şi
iubitul meu se întoarce împrejur. Ochii lui
sunt larg deschişi
şi el visează. Gura lui
este un mare şi sătul
licurici.
3.
Noaptea aceasta s-a deschis fereastra şi
o uriaşă stea fierbinte
s-a
rostogolit uşor în
dormitor. Ea s-a rotit în jurul mesei de lucru
şi în jurul coliviei
cu bătrânul nostru
papagal stupid care se chinuia
ca şi mine cu
insomnia. Cei doi s-au privit unul pe altul cu groază.
Papagalul a cazut tăcut
în leşin
şi steaua s-a grăbit
înapoi la fereastră
ca un hoţ.
4.
A plouat în noapte şi
noi ne-am iubit. Dupa aceea am zăcut
trează încă mult
timp şi m-am gândit
la tine. Nu ştiu ce
m-a silit să mă
ridic.
Pământul era rece
şi eu eram caldă
de tine, de iubire şi
de somn. În casa
de vizavi stătea o altă
femeie la fereastră
şi mă
privea. Ea era frumoasă.
Pentru a fi mai frumoasă,
mi-am aruncat cămaşa
de noapte. Ea făcu la
fel.
Aşa stăteam
noi două goale
şi ne priveam reciproc în ochi. Nici una
dintre
noi nu voia să coboare
privirea şi astfel să
piardă. Apoi l-am văzut
pe
bărbatul ei în spatele
ei. El voia să o îmbraţişeze.
Şi în acea clipă,
în care el a îmbratişat-o
mi-am coborât privirea şi
am pierdut şi am
simţit mâinile tale
calde şi adormite pe
mine.
S-a luminat încet de ziuă
, stăteam toţi
patru faţă
în faţă
şi doar ploaia ne despărţea.
R.
text tradus din lb.
germană în lb. română de Daniel Pop
|