Cel mai frumos
Cel mai frumos este fireşte seara în pat. Oraşul spălat temeinic amuţeşte. Doar din când în când această gingaşă tropăială sonoră pe stradă, care nu se ştie niciodată, ce este, dacă nu te ridici şi îndrazneşti o privire dintre perdele. Un căluţ sau o femeie pe tocuri ? De obicei sunt femei cu părul ud şi neted şi tulburi ochi de tuş, care încă mai aleargă, deşi ploaia a încetat, şi care îşi clatină poşetuţa, pentru a ajunge mai repede acasă. Doar o singură dată această tropaială a aparţinut unui cal. Era Revelion şi eu eram pe punctul de a adormi. Atunci ceva a zăngănit timid afară. Mi-am zis: ”Iarăşi o mătuşă îndrăgostită, care poartă tocuri pe ger” şi am privit dintre perdele. Un căluţ de sat ducea doi oameni în căruţă. El învârtea cu copitele la pietrele străzii. ”Aşa cum tu învârţi la legătura de chei în întunecata casă a scărilor” am spus eu.
Tandrul prieten încuviinţează din cap, îşi aşează capul în poală şi eu încep să număr ce nu este de numărat: toamnă în copaci, eu visez şi mâinile mele se mişcă de la sine.
text tradus din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|
Über die Steppe Frauen und Männer Neue Werke Kurzvita Portrait Favoriten Buch bestellen Meine Leitsterne Kontakt Translations