Cel   mai   frumos

 

 

Cel  mai   frumos   este   fireşte   seara   în  pat.   Oraşul   spălat   temeinic   amuţeşte.

Doar   din   când   în   când   această   gingaşă   tropăială   sonoră   pe   stradă,   

care   nu   se  ştie   niciodată,   ce   este,   dacă   nu   te   ridici   şi   îndrazneşti   o   privire   

dintre   perdele. Un   căluţ   sau   o   femeie   pe   tocuri ?   De   obicei   sunt   femei   cu   părul   ud   

şi   neted  şi   tulburi   ochi   de   tuş,   care   încă   mai   aleargă,   deşi   ploaia   a   încetat,  

şi   care   îşi  clatină   poşetuţa,   pentru   a   ajunge   mai   repede   acasă.   Doar   o   

singură   dată   această tropaială   a   aparţinut   unui   cal.  Era   Revelion   şi   eu   eram   

pe   punctul   de   a   adormi.   Atunci   ceva   a   zăngănit   timid   afară.   Mi-am   zis:  

”Iarăşi   o   mătuşă   îndrăgostită,  care   poartă   tocuri   pe   ger”   şi   am   privit   dintre   perdele.   

Un   căluţ   de   sat   ducea   doi  oameni   în   căruţă.   El   învârtea   cu   copitele   la   pietrele   străzii.  

 ”Aşa   cum   tu   învârţi   la   legătura   de   chei   în   întunecata   casă   a   scărilor”   am   spus   eu.

 

 

 

Tandrul   prieten   încuviinţează   din   cap,   îşi   aşează   capul   în   poală   şi   eu   încep   să  număr   ce   nu   este   de   numărat:   toamnă   în   copaci,   eu   visez   şi   mâinile   mele   se  mişcă   de   la   sine.

 

 

 

text   tradus   din  lb. germană   în  lb. română  de  Daniel  Pop

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Über die Steppe    Frauen und  Männer    Neue Werke    Kurzvita   Portrait    Favoriten    Buch bestellen   Meine Leitsterne   Kontakt    Translations