Copii
Eram copii şi ne
legănam distraţi de crengi . Cerul ne atārna plin de
comori şi ne ascuţeam pumnalele de lemn pentru a ajunge la
ele. Curajos luptam īmpotriva invizibililor duşmani , prindeam
fluturi şi păsări mici,
pentru a le elibera ceremonios , rādeam de cei care se sărutau
, alungam străinii,
aduceam pisicuţe mamelor
acasă , plāngeam amarnic dar scurt.
Eram lupi blajini īntre
lupi blajini. Ca o minge de aur răsuna şi se rostogolea timpul
nostru cu
ochi albaştri rāzānd prin
păduri, care ne aparţineau şi noi alergam gāt peste cap , noi
alergam după
el. Deodată el a dispărut
, s-a pierdut īn flori , īn ierburi sălbatice , s-a topit şi
ne-a lăsat să stăm,
unde noi īncă mai stăm :
īmpietriţi īn īngenunchere
cu ochi larg deschişi şi părul fluturānd ,
aproape de ameţeală.
text
tradus din lb. germană īn lb. romānă de Daniel Pop
|