Femeia vorbeşte
Eu am aşteptat. Seara
a plouat şi eu am deplasat fotoliul foarte aproape de
fereastră. (perlă lângă perlă atârna ploaia). Am privit
oamenii de jos, umbrelele lor, capricioşii lor câini
şoricari uzi. Bărbaţi se grăbeau la femei. Femei se
grăbeau la bărbaţi. Şoricarii se grăbeau acasă. Uneori
am coborât şi precaută am ţinut lanterna sus, dar nici
unul nu m-a recunoscut sau reţinut. Doar şoricarii şi-au
scuturat sceptic capetele.
Mult timp am vorbit
de tine cu voce răguşită, obraznic am privit în
oglinzi (în muzee, teatre şi camerele doamnelor),
oglinzile le-am sărutat şi bătut.
Mult timp am visat
acelaşi vis:
eu sunt un frizer
blond pe scurte picioruşe strâmbe şi îndemânatic clănţăn
cu foarfeca într-o grădină.
Toate florile îmi
strigă precum cu o singură voce
”Alo, grădinarule ......
rămâi cu bine, prieten drag ......”
sau: eu sunt un
şoarece alb în pudriera unei uriaşe şi mă gândesc, cum
mă pot scuza cel mai elegant, când uriaşa vrea să-şi
pudreze nasul. Eu repet
încetişor, mă rog şi
mi-e teamă. Pudriera se deschide şi eu strănut.......
Bărbatul vorbeşte
Tu ai început să plângi,
iubito, şi eu am tremurat deodată
ca argintul în apa
agitată. Şi am simţit în
mine însumi cercuri, pe
care ploaia le pictează neobosită
pe palmele oraşelor
noastre. Tu plângi de tandreţe, nu-i aşa ?
Doar eu sunt aici şi viu
, te ţin, te strâng şi vorbesc prostii....
Tu plângi, tu tandră.
text tradus
din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
Über die Steppe Frauen und Männer Neue Werke Kurzvita Portrait Favoriten Buch bestellen Meine Leitsterne Kontakt Translations
|