M-a   dezmierdat   acest   ciudat   bărbat

M-a   dezmierdat   acest   ciudat   bărbat.   Când   vine,   el   intră   înăutru   pe   fereastră.

Păsările   ce   moţăie   mereu   pe   pervazul   ferestrei   mele  

murmură   în   vis   numele   lui:   Nebunule.....

Eu   sfarm   cretă   pentru   ele   în   fiecare   dimineaţă.

Albe   păsări,   albe   păsări,   zburaţi   de   aici!

El   îmi   iubeşte   larg   desfăcuta   mână   rece.

El   şi-o   aşează   pe   ochi.

El   îmi   iubeşte   piciorul,   când   atinge   pământul.

El   îngroapă   toţi   greierii,   pe   care  eu   îi   strivesc.

El   iubeşte   sarea   în   genele   mele,

timpuriu   argint   în   părul   meu,

frumoasele   mele   cuvinte   goale,

care   se   destramă   în   vânt,   în   timp   ce   le   rostesc.

El   dă   sens   gurii   mele,   când   mă   sărută.

               poezie   tradusă   din   lb. germană   în   lb. română   de   Daniel  Pop

Über die Steppe    Frauen und  Männer    Neue Werke    Kurzvita   Portrait    Favoriten    Buch bestellen   Meine Leitsterne   Kontakt    Translations